Cistigurile unei tulburari. Altceva

O carte care urmeaza sa apara, Viata unui om singur, memoriile lui Adrian Marino, ridica nori de praf si furtuna peste cultura romana. In doar citeva zile de la momentul publicarii citorva fragmente din jurnal (mestesugit alese intr-un reusit exercitiu de marketing al editurii Polirom) se vorbeste deja despre cartea anului. La cinci ani de la plecarea de la cele pamintesti, Adrian Marino provoaca furie si controverse in rindul unei elite parca iremediabil amortita.  Carturarul spera la o perspectiva calma asupra lucrurilor (!)… In scurt timp vom gasi cartea in librarii si vom putea judeca intregul si nu doar niste fragmente scoase, posibil, din context. Spectacolul care se anunta va fi, fara indoiala, de urmarit. Dar, poate, va fi si pretextul unor analize de substanta, impreuna cu aducerea la suprafata a operelor si nu doar a susanelelor de moment. Controversele privindu-l pe savantul si pe militantul Adrian Marino se vor inteti si as fi curios daca si opera sa, si nu doar personajul, vor avea parte de un tratament similar. Ar fi un cistig. Cum un cistig este deja acesta al iesirii la rampa a intelectualilor, redescoperirea polemicii… Se vede insa treaba, din pacate, ca acestia ies din birlog doar cind le sunt tulburate linistitele tabieturi si prea putin cind e vorba de lumea care-i inconjoara. Poate va fi si acesta un exercitiu de dezmortire cu aplicatie si la interesele culturii romane in intregul ei, nu doar un carlig de marketing de moment. Apoi, nu-i asa ca e deja… altceva sa se mai vorbeasca-n tara asta, cu pasiune, si despre… altceva?… Un alt cistig, asadar… Reproduc si eu din Evenimentul Zilei (care a reusit, iata, sa faca un subiect de senzatie din cultura!) pentru a se vedea despre ce vorbesc. Adrian Marino a scris asa: „Eugen Simion, un carierist implacabil, un parvenit, un intelectual la prima generatie. Cu unele calitati si un defect: parvenirea sociala. „Cel putin un Vadim, un Adrian Paunescu, oricat de respingatori ar fi, sunt totusi parca mai sinceri in fanatismul lor abject decat acest ipocrit inegalabil. „Biata Romanie si biata tanara democratie romaneasca, in care unii dintre purtatorii sai de cuvant si lideri de opinie sunt de calitatea unui golanas suburban gen Dinescu. „Mi se parea ridicol a fi exclus din literatura romana de acest moralist cu lipsa la cantar care imprumuta de la altii titlul unei carti („Minima moralia) fara s-o declare. „Liiceanu devine constiinta natiunii. Al sau «Apel la lichele », supremul manual de etica civica. O astfel de mentalitate transformata in monopol cultural este plina de implicatii nocive. Si raspunsuri: Mircea Dinescu: „Marino a lucrat si pentru SIE, in diaspora. Minte si mort. In vreme ce eu eram arestat la domiciliu, el se intalnea cu baietii in Cismigiu si dadea informatii. Ii placea Cismigiul, criticul nostru era foarte «romantic». Eugen Simion: „A fost un om care a suferit e norm si nu a avut satisfactiile pe care le-ar fi meritat, de aceea il iert pentru tot ce a spus despre mine. P.S. – Imi aduc acum aminte si ce grija purtam Dictionarului de idei literare si ce eveniment a fost cind am zarit primul volum din Biografia ideii de literatura… :) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related