Sufletul mai presus de soarta

Raspund plin de entuziasm invitatiei lui Adi Soare si abordez acest delicat subiect al vaicarelii umane. E normal sa ne plangem atunci cand trecem printr-o pasa proasta? E normal sa dam vina pe conjunctura, destin tragic, soarta nefavorabila sau pe rautatea celor din jurul nostru? Probabil ca raspunsul meu o sa va mire. Depinde. E un subiect care nu imi va da pace toata viata. Marian Cozma. In 2005 a fost injunghiat de un tigan in zona Obor din Bucuresti. Baiatul se plimba impreuna cu prietena lui si niste bruneti nesimtiti au vrut sa ii jefuiasca. Marian a refuzat sa le dea banii si indivizii(erau vreo 7) l-au inconjurat, unul dintre ei lovindu-l in spate cu un cutit. In urma cu 10 zile a vrut sa ajute o chelnerita care era data cu capul de masa in acel damnat local din Ungaria. Acel gest de ajutor l-a costat viata. Tot niste tigani si tot niste cutite. Redactorul sef al ziarului Adevarul, Grigore Cartianu a facut o afirmatie interesanta: ori in aceste cazuri au fost lucruri care ne scapa, ori intr-adevar a avut un destin tragic. Sa analizam. Ca sportiv esti in centrul atentiei. Chiar daca a jucat handbal si nu fotbal, Marian Cozma era foarte cunoscut pentru inaltimea sa. Era in echipa nationala, castigase Cupa Cupelor cu Veszprem, era deja ofertat de Barcelona si Kiel, 2 dintre cele mai bune echipe de handbal din lume. Ziaristii i-au examinat viata de la A la Z. Ce au gasit? Ca intr-adevar era implicat in ceva. In legea omeniei. Era persoana care isi dadea si haina de pe el ca sa te ajute. Iata ca si-a dat si viata… Moartea lui a scos la iveala mizeria complicitatii politiei maghiare cu tiganii mafioti. Opinia publica a aflat astfel ce atrocitati mai comisesera inainte acei spurcati si jegosi de indivizi. Asta e mostenirea pe care o lasa Marian. Jertfa lui a scos la iveala teroarea la care sunt supusi de ani de zile locuitorii Ungariei. Si asta cu deplina stiinta a politiei(se intampla asta datoria pasivitatii cetatenilor, chiar mie mi-a fost cenzurat in mod incredibil un articol pe aceasta tema la mine in tara) Acum, voi sa fiti in locul rudelor lui Marian, ati da sau nu vina pe destin? Tocmai privind astfel de cazuri, ne dam seama ca de multe ori punem nimicurile pe un plan superior. Ne suparam ca ne paraseste prietena, (sau invers ), ca nu am gasit jobul dorit, sau ca nu am luat un anumit examen, fara sa vrem sa realizam ca mereu in viata roata se intoarce. Sa muncim mai mult, sa fim mai eficienti, sa punem mai multa pasiune in ceea ce facem secunda de secunda. Sa le aratam oamenilor ca acolo nu e doar o fapta a noastra. E o farama de suflet. Acest articol a fost scris pe marti, februarie 17th, 2009 la 8:19 pm si este inscris in Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
 

Vrajeala Published @ 2014 by Ipietoon