Frumusetea sportului

Cea mai buna echipa de rugby a Capitalei, Stejarii Bucuresti a intalnit-o ieri pe Worcester Warriors, o trupa experimentata din rugby-ul de club european. Partida a avut loc pe micutul stadion de la Arcul de Triumf(stadion aflat in vizorul lui Puiu Popovici si al lui Arpad Paskany pentru a-l demola si a-si mai mari conturile de grasani, printr-un nou proiect imobiliar). Iata-ne ajunsi langa Manastirea Casin, bilete, formalitati de intrare si replica zilei…Intrebam un steward:Buna ziua, spre tribuna a II-a?. Omul se uita la noi si raspunde:Orientati-va si voi!!! Ovidiu incepuse deja sa rada in hohote asa ca ne-am orientat si in cele din urma ne-am gasit locurile in tribuna. Ce mi-a placut la rugby este faptul ca nu se injura, se aplauda si se incurajeaza echipa favorita . Trupa noastra are un jucator fenomenal. Joaca pe postul de aripa stanga si a marcat primul nostru eseu dupa ce a facut o cursa de 60 de metri, sprint continuu, a sarit, a prins mingea cu o mana si a culcat-o in terenul advers. A fost o faza superba! Cu toate ca putea sa renunte oricand pentru ca era inconjurat de mai multi jucatori adversi nu a facut-o si a luptat pana la capat, inscriind cel mai frumos eseu al partidei. Cu siguranta merita urmarite si alte sporturi in afara de cel considerat sportul rege. Rugby-ul ne-a lasat o impresie foarte placuta si vom reveni cu siguranta. Exista viata si dincolo de fotbal. Multe dintre sporturile din Romania au o frumusete greu de identificat de la distanta. Au nevoie de suport si iubire. Dincolo de marginalizarea de care s-a bucurat din partea adormitilor din Casa Poporului, sportul romanesc isi continua drumul. Cu masura si civilizatie in tribune. Acest articol a fost publicat pe octombrie 20, 2008 at 7:09 am si e postata la Sport. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.