Din nou despre ceea ce iubesc

Plec la gara. In seara asta ma intorc la Bucuresti. Pentru 2 zile am fost din nou la mine acasa. Colegii de la master m-au primit mai bine decat ma asteptam. Sigur ca, unii au mai glumit pe seama faptului ca acum sunt bucurestean. Ca m-am dat de partea alora. Altii m-au intrebat daca mai rezist mult . Dincolo de aceste idei pe care le aveam si eu pana cu cateva luni in urma, am tras o concluzie. Romania are o mare problema. Lasand deoparte antipatia asa zisei Provincii fata de Bucuresti, cateva lucruri ies la suprafata tot mai clar. Multe dintre aceste credinte sunt de fapt complexe. Sunt lucruri puternic inradacinate, de la generatie la generatie. Scoala, parintii si uneori chiar biserica au o mare legatura cu actuala stare de fapt. Vom ajunge si noi parinti(unii dintre noi suntem ) si avem datoria de a spune adevarul. Si anume ca oamenii nu pot fi judecati in functie de orasul de provenienta. As fi scris articole mai bune sau mai proaste in ziua de azi pe BasicMarketing si Empower, ori as fi facut emisiuni diferite la Radio Lynx daca as fi crescut la 30 ori la 300 km de Suceava sau Focsani? M-as fi inteles mai bine ori mai putin bine cu Andrei daca eram din Oradea sau din Arad? As fi beneficiat de vreun favoritism daca ma nasteam in Bucuresti? Acestea sunt doar inventii ale dorintei noastre de a ne afla in opozitie cu cineva sau cu ceva. Cu o idee, cu un concept, sau cu un mit. Faptul ca traim cu aceasta convingere ne face sa ne simtim mai bine. Doar ca, e un sentiment inselator si uneori chiar periculos. Pe de o parte, noi, moldovenii amarati si loviti de soarta si in tabara cealalta, bucurestenii cei rai. Tin prea mult la aceasta zona pentru a nu spune asta. Pentru mine e clar ca nu voi putea locui in Bucuresti mai mult de cativa ani(daca voi locui si atat). Dar in acelasi timp, e clar ca mi-am schimbat parerea despre orasul Capitala a tarii noastre. Aici locuiesc oameni asa cum locuiesc si in alte orase. Cu bune, cu rele, ca peste tot de altfel. Despre Moldova pot afirma linistit ca prezentul imi arata orase in plina dezvoltare, cu un sange tot mai sanatos. Vorbele cu oameni saraci sunt istorie. Ceva imi spune ca aici se vor face lucruri mari de tot in urmatorii 10 ani. Stiu ce zic. Acest articol a fost publicat pe octombrie 26, 2008 at 3:14 pm si e postata la Dezvoltare personala. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.
 

Vrajeala Published @ 2014 by Ipietoon