Morning dreams
am avut o noapte bogata in evenimente. eram haituita de niste personaje bizare care voiau sa ma omoare cu toporul, de serpi care intra pe sub usa si tot soiul de dihanii. intre mine si tine fie vorba, cred ca sunt multi care ar vrea doar asa ca visele sa devina realitate , dar mai si stim despre ce vorbim. si dupa cum ziceam, am avut o noaptea palpitanta, plina de emotii si m-am trezit toata transpirata si buimaca. partea mai bizara in toata povestea asta e ca de dimineata am impresia ca personajele acelea funebre si oribile din vis inca ma urmaresc si ca din clipa in clipa o sa am un topor care sa imi atarne elegant in crestetul capului. infiorator nu? ma ia cu lesin numai cand ma gandesc.
as vrea si eu un fat frumos in vise care sa ma salveze, dar altfel as pierde toata distractia de dimineata, cand cu frica de lama taioasa, ma sperii de colega mea de camera, de propria umbra. si nu am fumat nimic decat tutun, dar va spun sincer, incercati asta si nu va mai trebuie altceva. am avut o zi ciudata, plina de peripetii, de oameni cu toporul dupa mine, etc. chestii de gen care in mod normal nu ti se intampla. dar spuneam eu bine ca e ceva malefic la 621. gata, imi strang jucariile si plec. ps> daca mai prind ca imi pune careva serpi sub usa, il las fara cele trebuincioase.
www.citybox.ro
Un nume care rasuna din ce in ce mai mult urechile constantenilor. Ce face ? Cine este ? Cum face ? Nu stim exact. Tot ce stim este ca vine
si se lanseaza in forta !!! IMPLICA-TE !!! www.citybox.ro . nici macar eu nu stiu despre ce este vorba, dar astept cu nerabdare sa vad ce a mai scos nea' Mitica din sertar.
nume care rasuna din ce in ce mai mult urechile constantenilor. Ce face ? Cine este ? Cum face ? Nu stim exact. Tot ce stim este ca vine
si se lanseaza in forta !!! IMPLICA-TE !!! www.citybox.ro . nici macar eu nu stiu despre ce este vorba, dar astept cu nerabdare sa vad ce a mai scos nea' Mitica din sertar.
Another lonely day and its mine
iar o sa scriu ceva ciudat, ceva ce poate nu are rost aici, ceva poate prea trist pentru oameni, ceva poate mult prea trist pentru un om atat de trist ca mine. nu o sa o uit niciodata pe mult iubita mea prietena Flavia care intr-o noapte in club mi-a spus: ella, esti un om mult prea trist. intr-un fel m-am invatat cu treaba asta. nu stiu daca simt chiar eu asta, daca simt asta toti oamenii, daca nu, daca sunt eu nebuna sau poate mai normala decat tine draga cititorule. sunt zile intregi de cand nu am mai vazut pe nimeni in afara de colegele de camera, vecinele mele scumpe si pe cei de pe palier cu care mai schimb doua vorbe. si ai sa ma intrebi de ce nu ies, de ce nu respir ca tine aerul de iarna, de ce nu mai simt pielea cum se inroseste de frig sau daca se bucura de aerul cald de afara. nu stiu cat de simplu e raspunsul meu. sa fie oare din cauze depresiei care ma imbratiseaza constant de vreo 3 luni de zile? sau pentru ca prietenii nu mai au chef de mine, ca simt o singuratate care ma strange de gat pana imi dau lacrimile? nu sunt decat o moldoveanca care se adapteaza aici, si am inteles cum sta treaba cu capitala, e greu dar nu imposibil. dar nu pot face fata singuratatii nici aici nici acasa. firesc ar fi sa nu ma simt asa, pentru ca am prieteni, cunostinte, colegi de facultate, iubit, iubite (asa cum imi place sa o strig pe miki si pe vecinele de la 622), am o familie acasa la mine care ma sustine cu telefoane, dar intr-un mod poate nefiresc, ma simt extrem de singura.
imi e dor de zilele in care eram inconjurata de oamenii dragi. la naiba daca mai inteleg nenorocitele astea de tristeti. stii poate senzatia aia in care iti vine sa dai pe gat o sticla de wiskey si sa fii fericit, am fost tentata de multe ori (desi eu nu beau alcool aproape niciodata), dar nu vreau o fericire de substitut, ca ziua care o sa cada peste mine sa ma si prabuseasca, fara sa ma pot ridica din malul propriilor sentimente. fiecare a avut momente in viata in care a vrut sa nu mai simta nimic, asa sunt eu acum, sa nu mai simt nimic, sa sufar de o boala care sa imi opreasca sentimentele. dar stiu ca nici asa nu este bine, ca as suferi fara sa stiu, o lipsa, care ar durea cumva mai tare ca un sentiment deja existent. dar nu ma intelege gresit, sunt fericita, am momentele mele de fericire cand sunt langa el, dar simt o tristele care ma apuca de picior cand mi-e fix lumea mai draga, atunci cand raman singura in camera asta de camin. ma apuca dezolarea si mi-e frica de mine. iubesti, dar esti trista, ce se intampla cu tine femeie? Here we are You and I In the sun In the sun we're gone feel free to suffer. habar n-am ce mi se intampla de atata vreme incoace.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)