Azi sunt egoist!

Astazi ar trebui sa fiu mai… egoist. Nu, nu ma refer la egoismul acela ciinesc, pe care oricum nu-l posed, egoismul pe care il intilnim cu totii, zi de zi, in cautaturi piezise si stringeri de mina false… Ma gindesc la un altfel de egoism, pornit dintr-un prea uitat, de mine, instinct de conservare. Conservarea sentimentelor si a bucuriilor marunte pe care le las in urma, in fiecare zi cind plec de acasa, undeva pe etajera din baie, linga periuta de dinti sau in rasucirea cu care incui usa… Cred ca, din cind, de preferat totusi nu la data fixa, s-ar cuveni sa fiu sincer cu mine si sa las balta orice alte comandamente venite din afara si consimtite tacit. Fiindca timpul cam trece si chiar daca ma simt ca la 20 de ani nu pot sa nu cumpanesc cam cit imi ingadui sa traiesc din acest timp. Egoist da, zic, adica sa chiulesc de la ceea ce nu are legatura cu fiinta mea. Adica sa ma spal dimineata cu cea mai rece apa si sa incerc sa pastrez acea prospetime doar pentru mine. "Pentru mine" insemnind, desigur, pe linga persoana-mi, iubita-mi Mihaela, scumpa-mi copila, Irina, Mama… Ele tin, desigur de… egoismul meu, deoarece recunosc cit le datorez.  Si cuvintele-mi, pesemne, sunt prea… egoiste din nou aici! Recunosc… Da, astazi voi fi foarte egoist… O sa tin numai "cu mine", departe de celelalte marunte intimplari care, de prea multe ori par a fi mai importante decit sunt. Am sa ascult, am sa citesc, am sa ma joc, o sa-mi amintesc, am sa tac si am sa ma bucur infinit mai mult… Si pentru toate astea imi voi rezerva, egoist, un loc in primul rand. Si pentru ca "la totale sa ies cu plus" va voi acorda, in egoismul meu, voua prietenilor mei, multi dintre voi atit de rar vazuti, si voua celor pe care va citesc, si voua celor citiva care ma cititi, si voua celor carora, uneori, incerc sa va raspund, doua mostre ale aceluiasi egoism: doua din melodiile care-mi sustin muzical starea acestei zile – si a celor ce vor veni, fiindca voi face astfel incit multe sa-mi fie asa de aici inainte. De ce? Fiindca timpul cam trece si chiar daca ma simt ca la 20 de ani nu pot sa nu ma gindesc ca azi am 40… :) P.S. - Ivan Rebroff... este una dintre primele mele revelatii muzicale, inaintea lui Vitas si de aceeasi talie. Rebroff, un neamt cu suflet de rus, si cam tot ce presupune asta, plus vocea fenomenala care urca mai sus de patru octave!… Yanni este spectacol, emotie inexplicabila… Sigur, daca veti cauta, veti gasi de la ei piese chiar si mai reusite…  Ce ziceti? About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
 

Un flirt ca la carte Published @ 2014 by Ipietoon