Bubulina si Bubulinel

Bine ati venit, ma bucura fiecare vizita a voastra. Seara, cand stim ca ziua urmatoare avem mai putina treaba de facut, eu si Marian, ca sedentari (fortati de imprejurari) cu state vechi, ne linistim cu sufletul. Pana dupa micul dejun, a doua zi. Atunci m-apuca pe mine, asa, de jos, o pofta – cu radacini in vointa de-a-mi depasi limitele si cunoasterea- de-a incerca ceva nou in bucatarie. Niciunul din noi nu ne-am trait copilaria flamanzind, nu defulam, bucatarind,  niscai frustrari culinare. Doar ca a testa si a si  izbuti retete cat mai variate, este pentru noi primul si cel mai la indemana “teritoriu” creativ cucerit. Amandoi am fost serviti de ai nostri, menajati de efort, toata viata. Ne place sa obtinem un platou de bunatati, pentru noi, si pentru cei care nici nu s-au gandit, vreme buna, sa ne crediteze cu asemenea capacitati. (Lucru pe care, in prezent, nu-l reprosam niciunul din noi, nimanui.) Vrem sa facem accesorii din margele. Daca Dumnezeu ne va spori inspiratia si abilitatile fizice, dexterita tea, le vom face si pe acelea. Singuri cautam domenii compatibile (diz) abilitatilor noastre, in care, atunci cand ne simtim in stare, fara norme si presiuni, ne dezvoltam. Eu “andrelesc” fulare, cu ate / fire de efect, care compenseaza modelele modeste pe care le pot eu face.  Candva, am vandut, printr-un intermediar, vreo 4 deodata, cred. Astazi, asezandu-ma in pat, dupa curatenia usoara de dimineata, imi luasem cartea in maini, hotarata sa citesc. Dar se terminase checul cu mac, de sambata: “nu facem un pandispan?” Dragii mei, nu facusem niciodata unul, torturile mele aveau intotdeauna un blat putin pufos, mai degraba umed, greu si prea consistent. Nu m-am incumetat niciodata sa fac pandispan, atata eram de sigura ca-l voi rata. Pe scurt, dupa o tachinare zdravana din partea lui Marian, am mers impreuna inapoi in bucataria din care, satui, tocmai venisem. Cum vedeti si in fotografie, pandispanul nostru cu nuci, a fost un succes! S-a mancat imediat trei sferturi din el, cu tatal lui Marian, abia intors dupa un drum lung, in oras. Acum, chiar ne apucam de citit, terminam ultimele fix sase pagini ale actualei si incepem o alta carte. N-am terminat insa de bubulinit, trebuie sa facem, in premiera, creier de porc pane, pentru masa de seara. Reteta pentru pandispan, o voi scrie maine, cred, acum nu mai pot sta o secunda la birou. (Da, ele, coastele…)
 

Vrajeala Published @ 2014 by Ipietoon