Mers pe sarma

Probabil este una dintre cele mai stranii perioade din viata mea.  N-o s-o clasific dupa criteriile “rau-bun”. Este doar stranie, plina de intrebari: ale mele pentru mine catre mine..in incercarea de-a intelege unele lucruri care mi se intampla. Am aflat chestii noi despre mine dpdv anatomic/sanatate. Unele rele..altele bune…altele doar suportabile. Dar, cateodata,  imi vine sa fug din viata mea actuala mancand pamantul. Numai ca fuga n-ar schimba cu nimic faptul ca se cer luate decizii. Am trecut in aceste saptamani prin stari extreme, dintr-una in alta, cu viteza naucitoare. M-am bucurat cu Bucurie din aia cu chiot zglobiu pe dinauntru, cu zambete in continuu..aiurea, prostesti probabil…Apoi bucuria si-a pierdut majuscula si-a devenit tristete.  Cu nopti nedormite, rasuceli pe dinauntru, intrebari gramada.

De-a lungul vietii mele..(care numara 35 ani) am tradat oameni si credinta lor in mine. Mai rau este ca uneori m-am tradat pe mine, mi-am tradat propriile credinte, dorinte, vise. Din ce motive? Nu stim exact..poate din lasitate, poate din comoditate, poate..naiba stie de ce..

Azi sunt intr-un punct in care este imperios necesar sa trag o linie groasa si sa imi spun “Incotro, fato?”.  Cand  ma uit la cele doua drumuri care se deschid in fata mea, stiu bine ca pe oricare-l aleg azi…intr-o zi tot voi avea indoiala alegerii.

Asadar simt nevoia sa va felicit pe toti cei care aveti “vieti normale” si “asezate” si pe toti cei care -chiar daca nu le aveti asa- sunteti impacati cu ceea ce aveti. Este o mare realizare si meritati felicitari pentru asta! Pe bune! Doar ca nu va dati seama!